Nostalgii....nostalgii....

• 

 Sa privesc cerul cu nori,ori cu stele...sa miros iarba proaspat cosita,sa ascult fosnetul ierbii si cantecul greierilor...e o placere de neegalat.

• 

 Apusul,iti da nostalgia frumoaselor clipe ale omului liber....

• 

 Amintirea copilariei,ma reanprospateaza cu energie si vitalitate...

• 

 Privesc catre trecut si incerc sa aduc la viata cele mai dragi clipe ale vietii mele...

• 

 ...apa,este o minune a naturii pe care putini o constientizeaza,este transparenta,rece si buna...imi oglindesc chipul in ea si imi potolesc setea...

• Lanul de grau fosneste usor,miroase a copt si trebuie secerat.....ma joc cu micsunelele ce au crescut la marginea lanului si simt mirosul lor pe care-l caut si acum,dar nu-l mai gasesc...albastrelele le ampletesc intr-o coronita cu spice de grau si micsunele...fluturii colorati se aseaza pe florile de pe rochia mea...ma simt ca o regina neancoronata a naturii...asta e lumea mea.
• Desenez zborul pe care il visez...aripile pe care doresc sa le intind catre eternitate........
• Cand privesti cerul,ramai fascinat de culorile lui care se schimba mereu,de nu ai timp sa imortalizezi o imagine preferata...Nici aparatul foto nu poate reda minunatele culori ce le putem percepe cu ochiul liber.In pictura nici atat nu reusim sa redam fascinatia naturii...redam ceva,dar nu vom reusi niciodata sa-L intrecem pe marele artist care este Creatorul...

franturi din amintiri

Adierea vantului imi mangaia fata si ma simteam libera....simturile mele erau in armonie cu natura.Totdeauna am fost atrasa de natura,de liniste,de sunetele naturii...adierea vatului,fosnetul ierbii,a lanului de grau,a macilor inbujorati,si zumzetul albinelor harnice....faceam parte dintre ele ...eram corp comun cu ele.Ma simteam ca un fluture care zburda fara griji....macar pentru un timp...Sant mai fragila din fire,si stresul cotidian ma innebuneste....Imi place sa visez,sa meditez,sa ascult susurul apelor curgatoare,sa privesc rasaritul si apusul...Mereu mi-am dorit sa pot zbura,sa plutesc pe deasupra norilor...sa simt spatiul in cele patru dimensiuni...

Amintiri dintr.o copilarie ateista...

La bunici

Satul bunicilor era locul unde gaseam liniste,pace si bucuria de a trai.Bunicul avea o saliste mare unde avea gradina de zarzavat,pomi fructiferi,flori,vita de vie,porumb,fasole de arag si fasole tufe,si tot ce este necesar unui gospodar in curtea lui.Iar de jur inprejur avea statul lanuri de grau,terase de vita.de.vie (unde avea si bunica norma la C.A.P ) livada si porumb.Casa bunicilor era la marginea satului si de aceia beneficiam de forte multa liniste.Apa in schimb era o problema,era foarte departe.La capatul celalalt de sat mergeam pentru doua galeti de apa,ca la doi km si ceva de casa noastra.Dar pentru noi era o placere sa mergem acolo,pentru ca traversam satul si ne mai intalneam cu sateni,rude si prieteni de.ai bunicilor mei.Acum cand scriu parca simt in nari mirosul de iarba proaspat cosita,cantec de greieri la apusul soarelui si o vaga adiere de vant ce imi flutura pletele usor.Vocea bunicului insoteste acest peisaj,in care eu sunt tare mandra de bunicul meu ce a trecut prin razboi si ne povesteste si noua,mie si sorei mele,despre aventurile lui din acele locuri departate.Mereu am vrut sa pictez un tablou care sa cuprinda toate aspectele acestui asezamant minunat,dar nu am reusit.




vatra satului

• 
• 
  Iubesc multe clipe din copilaria mea...desi am suferit mult totusi ma intorc cu drag pe ulitele copilariei mele comuniste.Traiam un stres din cauza parintilor mei care nu prea cadeau deacord in tote problemele lor,dar eu aveam lumea mea in care evadam decate ori puteam.Inainte de culcare stiu ca imi placea sa vizualizez unele momente frumoase din vacantele de vara petrecute la tara.Acolo era locul meu preferat unde puteam zburda dupa bunul plac.Fara restrictii din partea tatalui meu sever.