...Dupa douazeci de ani...
.JPG)
Lanul de grau fosneste usor,miroase a copt si trebuie secerat.....ma joc cu micsunelele ce au crescut la marginea lanului si simt mirosul lor pe care-l caut si acum,dar nu-l mai gasesc...albastrelele le ampletesc intr-o coronita cu spice de grau si micsunele...fluturii colorati se aseaza pe florile de pe rochia mea...ma simt ca o regina neancoronata a naturii...asta e lumea mea.
Desenez zborul pe care il visez...aripile pe care doresc sa le intind catre eternitate........
Satul bunicilor era locul unde gaseam liniste,pace si bucuria de a trai.Bunicul avea o saliste mare unde avea gradina de zarzavat,pomi fructiferi,flori,vita de vie,porumb,fasole de arag si fasole tufe,si tot ce este necesar unui gospodar in curtea lui.Iar de jur inprejur avea statul lanuri de grau,terase de vita.de.vie (unde avea si bunica norma la C.A.P ) livada si porumb.Casa bunicilor era la marginea satului si de aceia beneficiam de forte multa liniste.Apa in schimb era o problema,era foarte departe.La capatul celalalt de sat mergeam pentru doua galeti de apa,ca la doi km si ceva de casa noastra.Dar pentru noi era o placere sa mergem acolo,pentru ca traversam satul si ne mai intalneam cu sateni,rude si prieteni de.ai bunicilor mei.Acum cand scriu parca simt in nari mirosul de iarba proaspat cosita,cantec de greieri la apusul soarelui si o vaga adiere de vant ce imi flutura pletele usor.Vocea bunicului insoteste acest peisaj,in care eu sunt tare mandra de bunicul meu ce a trecut prin razboi si ne povesteste si noua,mie si sorei mele,despre aventurile lui din acele locuri departate.Mereu am vrut sa pictez un tablou care sa cuprinda toate aspectele acestui asezamant minunat,dar nu am reusit.
vatra satului
