Amintiri dintr.o copilarie ateista...

La bunici

Satul bunicilor era locul unde gaseam liniste,pace si bucuria de a trai.Bunicul avea o saliste mare unde avea gradina de zarzavat,pomi fructiferi,flori,vita de vie,porumb,fasole de arag si fasole tufe,si tot ce este necesar unui gospodar in curtea lui.Iar de jur inprejur avea statul lanuri de grau,terase de vita.de.vie (unde avea si bunica norma la C.A.P ) livada si porumb.Casa bunicilor era la marginea satului si de aceia beneficiam de forte multa liniste.Apa in schimb era o problema,era foarte departe.La capatul celalalt de sat mergeam pentru doua galeti de apa,ca la doi km si ceva de casa noastra.Dar pentru noi era o placere sa mergem acolo,pentru ca traversam satul si ne mai intalneam cu sateni,rude si prieteni de.ai bunicilor mei.Acum cand scriu parca simt in nari mirosul de iarba proaspat cosita,cantec de greieri la apusul soarelui si o vaga adiere de vant ce imi flutura pletele usor.Vocea bunicului insoteste acest peisaj,in care eu sunt tare mandra de bunicul meu ce a trecut prin razboi si ne povesteste si noua,mie si sorei mele,despre aventurile lui din acele locuri departate.Mereu am vrut sa pictez un tablou care sa cuprinda toate aspectele acestui asezamant minunat,dar nu am reusit.




vatra satului

• 
• 
  Iubesc multe clipe din copilaria mea...desi am suferit mult totusi ma intorc cu drag pe ulitele copilariei mele comuniste.Traiam un stres din cauza parintilor mei care nu prea cadeau deacord in tote problemele lor,dar eu aveam lumea mea in care evadam decate ori puteam.Inainte de culcare stiu ca imi placea sa vizualizez unele momente frumoase din vacantele de vara petrecute la tara.Acolo era locul meu preferat unde puteam zburda dupa bunul plac.Fara restrictii din partea tatalui meu sever.